Toamna.Iar ne invelim in melancolie si sensibilitate si ne acoperim cu tristete si amintiri.O zi de toamna;ploioasa,umeda si rece...rascoleste trecutul si invie in inima o mica flacara ce palpaie usor cuprinsa de teama unui nou inceput.
Vise.Ce inseamna visele?Oare din cauza lor ne rupem de realitate si devenim mult prea optimisti?Mi-e teama sa mai visez.Uneori simt ca ma amagesc singura si imi dau sperante...de multe ori sufar la sfarsit fara sa stiu care au fost pasii pe care trebuia sa ii urmez.
Mie asta imi aduce toamna:VISE...si o data cu ele indoieli,deznadejde,dezamagiri.Imi rapeste tot ce mi-a daruit caldura verii si imi aduce aminte ca viata nu e chiar asa de dulce si frumoasa cum a fost mireasma zilelor de pana acum.
Si daca totul e atat de rau..de ce nu ma simt asa?De ce simt ca fiecare pas pe care il fac ma trezeste acum la viata si ma face sa ma dezmeticesc dintr-o betie proasta?Inca nu stiu mare lucru.Poate ca ca asta e inceputul unui nou capitol...Acum poate e timpul sa dau pagina si sa scriu din nou in jurnalul vietii.Defapt asta e...Toamna ma omoara usor trezindu-ma la viata!Stiu ca e ciudat.Poate nu ma intelege nimeni.Nici eu nu stiu ce sa mai cred...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu