Indraznesc sa ma razvratesc!Nu ascult.Pun pariu pe viata,ma arunc in incurcatura,ma scufund in greseli ,dar o iau de la capat.Nu ma caiesc si nu recunosc nimic.Alerg,cad si ma ridic.O iau de la capat ca doar viata e frumoasa....Si mai e si scurta.
Asa ca alerg din nou..Acolo,aici...vorbesc,ascult,rad,plang,tip, lovesc,iubesc.Traiesc!
Pentru o secunda imi amintesc.Eh,ce-mi pasa?Lasa ca toate trec!Deci alerg din nou fara sa stiu unde o sa ma opresc.Si cand primesc cate o palma de la viata...CAD!Si imi place sa-mi plang de mila,sa ma gudur si sa las pe altii sa se preocupe...Si ma ridic si iar alerg.
O sa vina o vreme cand o sa fie tarziu.Atunci o sa-mi amintesc si o sa-mi pese.O sa primesc lovituri si nu o sa ma mai ridic.N-o sa mai rad,tip,lovesc... poate n-o sa mai iubesc...N-o sa mai alerg.
--Hmm nu stiu daca cineva a inteles ceva din tot ce am scris :))...Sunt doar ganduri,ganduri ciudate ce-mi strabat mintea.Acum ma gandesc:Eu cand oare o sa incetez sa alerg?--
Intreaga viata este o alergatura...noi trebuie sa stim cum sa ne petrecem timpul cand ne oprim la vreun popas...timpul este crud si nu se opreste asa ca trebuie sa ni-l petrecem cat mai bine pentru noi ca sa ne putem permite mai tarziu sa ne hranim in serile de vara sufletul cu amintiri frumoase...
RăspundețiȘtergere